Faceți căutări pe acest blog

vineri, 1 iunie 2012

Gândul este acţiune potenţială.
Acţiunea conformă cu gândul care a generat-o determină formarea unei structuri (mai stabile) în creier.
Cu fiecare acţiune dusă la bun sfârşit, creierul câştigă structuri.
Acumularea de structuri duce, în timp (după atingerea unei "mase critice"), la un salt calitativ în funcţionarea creierului şi/sau gândirea individului.

Poate părea un raţionament superficial, dar mi-a traversat organul gândirii şi mi-a plăcut. Nici măcar nu ştiu dacă sunt original (probabil că nu), dar tot îmi place.

2 comentarii:

  1. De acord. Insa eu as mai aduga faptul ca noua structura se formeaza numai daca exista o recompensa. De asemenea, stabilitatea structurii rezulta din repetarea actiunii si evident, a recompensei. Daca actiunea este dezaprobata social (dar nu numai social, ci si individual si nu neaparat in acelasi timp) atunci apare reprimarea gandului si evitarea actiunii. "Nimic nu se pierde, totul se conserva" - daca afirmatia asta este adevarata, atunci numai existenta gandului poate forma o noua structura, insa substanta structurii o sa fie oarecum inferioara (depinde cum analizezi). Pe de alta parte, un gand produce un alt gand si tot asa. Iar actiunea, daca te referi la cea exterioara, poate aparea dupa milioane/miliarde de ganduri, sau structuri. In final, ar rezulta ca actiunile si analiza actiunilor externe creeaza conceptii, adica structuri super-stabile si puternice. Vezi conceptia despre lume si viata. Si deci, actiunea este importanta, dar lipsa ei nu inseamna instabilitate in structura gandirii. Ma mai gandesc... Dar faptul ca gandesc, nu inseamna ca actionez? Si deci, a gandi = a actiona?
    Eu stiu ca gresec undeva, dar nu stiu unde! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. OK... am fost foarte laconic şi se pare că am indus percepţia semantică a "acţiunii" ca fiind limitată la domeniul fizic macroscopic.
    Ordonarea gândirii după structuri imaginate/concepute/învăţate şi explorarea mentală activă a ideilor şi conceptelor pot fi considerate "acţiuni" mentale. Finalizarea unui proces de ordonare sau a unei explorări generează recompensa (exemple: momentele de iluminare în cazul experienţelor religioase, momentele "eureka" în ştiinţă, senzaţia de "deştept m-a făcut mama" când pricepi ceva...) :D
    Concluzie: nu greşeşti, ci completezi.
    Notă: N-am avut pretenţia de a fi exhaustiv (nici în postare, nici în comentarii).

    RăspundețiȘtergere