Poveşti pentru oameni mari (şi mici, dacă vor părinţii)

Citesc destul de multe nuvele SF... majoritatea sunt publicate sub o licenţă "Creative Commons", adică gratis cel puţin pentru uz personal. Una din nuvele ("Blindsight" de Peter Watts) are inclusă o mică povestioară care mi s-a părut extraordinar de comică, aşa că m-am gândit s-o traduc spre deliciul puţinilor mei cititori/vizitatori. Textul original în engleză este luat de la http://www.rifters.com/real/Blindsight.htm şi reprodus pentru conformitate la sfârşitul acestei postări.


I-am scris o poveste de culcare, un amestec dezarmant de umor şi afecţiune, pe care am numit-o

Cartea Oogenezei


La început au fost gameţii. Şi deşi era sex, iată, nu exista gen, iar viaţa era în echilibru.
Şi Dumnezeu a spus "Să fie Spermatozoizi": iar unele seminţe s-au micşorat şi au devenit ieftin de produs, apoi au inundat piaţa.
Şi Dumnezeu a spus "Să fie Ovule": iar celelalte seminţe au fost chinuite de năpasta Spermatozoizilor. Şi apoi câteva dintre ele au purtat rod, pentru că Spermatozoidul nu aducea hrană zigotului şi numai cele mai mari Ovule puteau face faţă neajunsului. Şi acestea au crescut şi mai mari la timpul cuvenit.
Şi Dumnezeu a pus Ovulele într-un pântec şi a spus: "Aşteptaţi aici, pentru că mărimea v-a făcut greoaie, iar Spermatozoizii trebuie să vă caute în camerele voastre. Aşadar veţi fi fertilizate intern." Şi aşa a fost.
Şi Dumnezeu le-a spus gameţilor: "Fructul uniunii voastre poate sălăşui în orice loc şi poate lua orice formă. Poate respira aer sau apă sau emanaţiile sulfuroase ale craterelor hidrotermale. Dar să nu-mi uitaţi singura poruncă ce v-am dat-o, care nu s-a schimbat de la începutul timpului: răspândiţi-vă genele."
Şi astfel au apărut pe lume Spermatozoidul şi Ovulul. Şi Spermatozoidul a spus: "Sunt ieftin şi din belşug, iar dacă mă răspândesc cu prisosinţă voi împlini cu siguranţă planul lui Dumnezeu. Întotdeauna voi căuta noi perechi şi le voi abandona când vor avea copil, pentru că sunt multe pântece şi puţin timp."
Dar Ovulul zicea: "Iată, povara procreerii greu mă apasă. Trebuie să port carne ce numai pe jumătate e a mea, s-o port şi s-o hrănesc chiar şi după ce îmi părăseşte încăperea" (pentru că până acum multe din corpurile Ovulelor erau încălzite de sânge şi de altminteri îmblănite). "Nu pot avea decât puţini copii şi trebuie să mă dedic acestora şi să-i apăr la fiecare pas. Şi-l voi face pe Spematozoid să mă ajute, pentru că el m-a băgat în asta. Şi chiar de se va strădui de partea mea, nu-l voi lăsa să hoinărească, nici să se culce cu rivalele mele."
Iar Spermatozoidului aceasta nu-i plăcu.
Iar Dumnezeu a zâmbit, pentru că porunca Sa i-a pus pe Spermatozoid şi pe Ovul în război unul cu celălalt, chiar până şi când au devenit ei înşişi depăşiţi.

I-am adus flori într-o seară melancolică de Marţi, când lumina era perfectă. Am atras atenţia asupra ironiei acelei vechi tradiţii romantice -- organele genitale ale altei specii tăiate şi oferite ca mită precopulatorie -- apoi i-am recitat povestea chiar când urma să ne-o tragem.
Nici până astăzi nu ştiu ce n-a mers bine.

:D


I wrote her a bedtime story, a disarming blend of humor and affection, and I called it


The Book of Oogenesis


In the beginning were the gametes. And though there was sex, lo, there was no gender, and life was in balance.
And God said, "Let there be Sperm": and some seeds did shrivel in size and grow cheap to make, and they did flood the market.
And God said, "Let there be Eggs": and other seeds were afflicted by a plague of Sperm. And yea, few of them bore fruit, for Sperm brought no food for the zygote, and only the largest Eggs could make up the shortfall. And these grew yet larger in the fullness of time.
And God put the Eggs into a womb, and said, "Wait here: for thy bulk has made thee unwieldy, and Sperm must seek thee out in thy chambers. Henceforth shalt thou be fertilized internally." And it was so.
And God said to the gametes, "The fruit of thy fusion may abide in any place and take any shape. It may breathe air or water or the sulphurous muck of hydrothermal vents. But do not forget my one commandment unto you, which has not changed from the beginning of time: spread thy genes."
And thus did Sperm and Egg go into the world. And Sperm said, "I am cheap and plentiful, and if sowed abundantly I will surely fulfill God's plan. I shall forever seek out new mates and then abandon them when they are with child, for there are many wombs and little time."
But Egg said, "Lo, the burden of procreation weighs heavily upon me. I must carry flesh that is but half mine, gestate and feed it even when it leaves my chamber" (for by now many of Egg's bodies were warm of blood, and furry besides). "I can have but few children, and must devote myself to those, and protect them at every turn. And I will make Sperm help me, for he got me into this. And though he doth struggle at my side, I shall not let him stray, nor lie with my competitors."
And Sperm liked this not.
And God smiled, for Its commandment had put Sperm and Egg at war with each other, even unto the day they made themselves obsolete.


I brought her flowers one dusky Tuesday evening when the light was perfect. I pointed out the irony of that romantic old tradition— the severed genitalia of another species, offered as a precopulatory bribe—and then I recited my story just as we were about to fuck.
To this day, I still don't know what went wrong.