Faceți căutări pe acest blog

duminică, 15 iulie 2012

Strategie de vânzare

Tocmai m-am întors din piaţa agro-alimentară (Rahova - cea "care este" renovată de prin 2004). E cald (cred că ştiţi şi voi asta deja), sacoşa e voluminoasă şi destul de grea (peste 15Kg la 35 de grade Celsius), pepenele a fost deja aşezat în frigider în vederea sacrificării ulterioare, nevasta mi-a trasat sarcina coacerii vinetelor pe grătarul din curte (bucătăria e pe cale să devină un furnal), iar eu n-am chef  nici să respir... Prin urmare scriu (şi să nu vă mire efectele hipoxiei ce urmează să apară).
Nu încetează să mă minuneze docilitatea concetăţenilor mei în faţa nesimţirii celor care (practic) trăiesc pe banii lor. În episodul de azi, vânzătorul de legume/fructe din piaţă, cel cu S.R.L., A.F. sau P.F.A. în coada numelui.
Nevastă-mea a ochit nişte piersici destul de frumuşele ca aspect, la un preţ aflat în media locului. Ne aşezăm cuminţi la coada de 2 persoane, transpirând la unison cu ceilalţi concetăţeni (din care mulţi se pare că n-au mai avut parte de un duş de la ultima ploaie torenţială).
Prima clientă încerca să-şi aranjeze sacoşa încărcată pentru a nu strivi preţioasele fructe în timp ce-şi strunea cu blândeţe copilul nerăbdător să guste fructele... În acelaşi timp, "cucoana" vânzătoare, care arăta ca şi cum s-ar fi pregătit de o ieşire "la şosea", cu o sfântă indignare pomenea sonor o clientă precedentă (şi părţile intime ale acesteia, plus referiri religioase şi socio-patologice la familia ei) pentru incredibila transgresiune a amestecării fructelor storcite de deasupra cu cele "mai bune" de la baza grămezii cu preţ redus. Prima clientă îşi trage repede copilul de mânuţă şi încearcă să evite nevinovatele lui cereri de traducere a mai multor cuvinte proaspăt auzite...
Următoarea clientă e o doamnă ceva mai vârstnică. Cere respectuos să i se cântărească 1/2 Kg de piersici... "...dar mai tari, nu aşa de moi, că am mult de mers până acasă." Răspunsul vine pe un arc reflex demn de insecte prădătoare: "Păi o să-ţi rupi proteza-n ele, mamaie!"
Se spune că a treia oară e cu noroc. Ei bine, eu azi nu mai vreau piersici. De mitocani nu mai vorbesc... Mi-era cald, transpiram ca la saună şi îmi creştea nervozitatea, aşa că mi-am rugat nevasta din ochi să lase naibii distrugătoarele de proteze şi să încheiem cumpărăturile cu pepenele hidratant.
Mi-e încă prea cald ca să mai vreau să descriu şi drumul spre casă, dar vă provoc pe voi să vă imaginaţi un autobuz RATB la 11:45 în miez de duminică din miez de iulie...
Comentaţi, vă rog!

10 comentarii:

  1. sper din suflet că nu vrei să-ţi explic oroarea pe care o am pentru RATB vara !...
    Cât despre vânzători, nu ei sunt de vină, ci concetăţenii tăi docili. În clipa în care ei vor avea un respect de sine la nivel optim, nu-i va mai călca orice bondar de-ăsta în picioare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă ororile sunt descrise de tine, noi, ceilalţi, avem parte de un fior sănătos însoţit de un zâmbet suficient de persistent pentru a ne simţi mai bine (o vreme)...

      Ștergere
  2. BTW, mă scoate din minţi scrisul caracterelor atunci când comentez...
    N-ai putea să inventezi altă metodă, să pot să las un comentariu fără să desenez atâtea litere în plus până se prinde blogspot că nu sunt maşină?!
    Pretty please?

    RăspundețiȘtergere
  3. haha...
    Sistemul este de vina. Si vanzatorul - fara bune maniere, dar si cumparatorul/concetateanul care nu pare a fi interesat decat de satisfacerea trebuintelor (primare). O societate de consum.

    RăspundețiȘtergere
  4. Gooood!
    Nu pot sa cred
    E clar ca nu ma rabdam sa ii spun cateva la obraz. Suport multe chestii dar mitocania la adresa celor varstnici nu. Asa cum or fi ei: saraci, bogati, prosti, destepti

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scuze pentru "spam"... Nu-mi era browser-ul in toate ale lui :)

      Ștergere
  5. Nu scotociti nitel pe la spam?
    Nu de alta dar poate gasiti un comentariu pe-acolo....
    Hapi

    RăspundețiȘtergere
  6. Nesimţirea cât casa! Amuzant acum că citim, dar deloc amuzant să ţi se întâmple. Este adevărat că şi concetăţenii rabdă prea multe. Cred, totuşi, că nici dacă lumea ar fi luat atitudine nu s-ar fi schimbat nimic decât pe moment. Cu următorul client tot aşa ar fi vorbit. În plus avea ce să amintească de părţile intime ale mamelor tuturor clienţilor recalcitranţi, considerându-se martiră, când povestea prietenilor.

    RăspundețiȘtergere