Pentru că este despre strădania altui om, las aici, cu recunoştinţă şi respect, doar adresa paginii unde le publică: https://www.facebook.com/SoneteShakespeare/
joi, 26 iulie 2018
marți, 21 martie 2017
Un haiku pentru iubitoarele de cafea (dedicat soţiei mele)
"Cafea cu boare
De zori cu rouă,
Suavă lumină."
joi, 9 mai 2013
Educaţie pentru un viitor mai bun (apel)
Poate că n-am fost prea explicit în prima postare...
Khan Academy (http://www.khanacademy.org/) este practic un portal unde poţi învăţa on-line de la "1+1=2" la analiză matematică (şi toate dintre ele sau chiar mai mult), fizică, biologie, chimie (anorganică şi organică), economie (teorii serioase, nu contabilitate primară), "ştiinţa calculatoarelor" (sic! - "Computer Science" în original) etc. Vizitaţi şi vă veţi lămuri.
KA Lite este un proiect derivat din Khan Academy cu orientare spre cei care nu au un acces continuu la internet.
Ambele proiecte au o puternică bază "open-source" şi se bazează pe contribuţii voluntare.
Deşi (iniţial) materialele video şi exerciţiile au fost create în limba engleză, proiectul a câştigat şi o bună expunere internaţională, multe materiale fiind deja traduse (câteva dublate, cele mai multe subtitrate) în diverse limbi.
Eu am terminat recent traducerea _interfetei_ KA Lite în limba română şi mi-am încercat mâna la subtitrarea a două materiale video scurte...
Ştiu că mulţi vor să facă ceva pentru generaţiile viitoare, dar sunt descurajaţi de nepăsarea, mârlănia şi hoţia din jur. Eu spun că _se_poate_ chiar şi în condiţiile astea. Trebuie doar să fim mai mulţi cărora să ne pese şi să nu ne fie lene să muncim puţin în plus.
Nu ne vom "umple de bani" participând la aceste proiecte, dar societatea din care facem parte va avea încă o (mică) şansă să devină mai bună.
Concetăţeni, vă provoc din nou la educaţie atât pentru generaţiile viitoare cât şi pentru noi! (Să fim serioşi, câţi mai ştiu să calculeze o integrală?)
Khan Academy (http://www.khanacademy.org/) este practic un portal unde poţi învăţa on-line de la "1+1=2" la analiză matematică (şi toate dintre ele sau chiar mai mult), fizică, biologie, chimie (anorganică şi organică), economie (teorii serioase, nu contabilitate primară), "ştiinţa calculatoarelor" (sic! - "Computer Science" în original) etc. Vizitaţi şi vă veţi lămuri.
KA Lite este un proiect derivat din Khan Academy cu orientare spre cei care nu au un acces continuu la internet.
Ambele proiecte au o puternică bază "open-source" şi se bazează pe contribuţii voluntare.
Deşi (iniţial) materialele video şi exerciţiile au fost create în limba engleză, proiectul a câştigat şi o bună expunere internaţională, multe materiale fiind deja traduse (câteva dublate, cele mai multe subtitrate) în diverse limbi.
Eu am terminat recent traducerea _interfetei_ KA Lite în limba română şi mi-am încercat mâna la subtitrarea a două materiale video scurte...
Ştiu că mulţi vor să facă ceva pentru generaţiile viitoare, dar sunt descurajaţi de nepăsarea, mârlănia şi hoţia din jur. Eu spun că _se_poate_ chiar şi în condiţiile astea. Trebuie doar să fim mai mulţi cărora să ne pese şi să nu ne fie lene să muncim puţin în plus.
Nu ne vom "umple de bani" participând la aceste proiecte, dar societatea din care facem parte va avea încă o (mică) şansă să devină mai bună.
Concetăţeni, vă provoc din nou la educaţie atât pentru generaţiile viitoare cât şi pentru noi! (Să fim serioşi, câţi mai ştiu să calculeze o integrală?)
marți, 7 mai 2013
Educaţie pentru un viitor mai bun (subtitrări) // Education for a better future (subtitles)
(RO)
Foarte recent am terminat de tradus în româneşte interfaţa de la KA Lite. Aştept corecturi, sugestii şi comentarii...
Acum am început să subtitrez în română materialele video de la Khan Academy (http://khan-report.appspot.com/translations/subtitlestatus) şi m-a deranjat constatarea că iar ne-au luat-o bulgarii înainte: săptămâna trecută, bulgarii au subtitrat 15 materiale video de pe Khan Academy... Din câte ştiu, în momentul de faţă sunt singurul care a subtitrat un material video (subtitrarea ar trebui să devină rapid disponibilă şi pentru KA Lite). Cred că vreau ca fiul meu să înveţe şi limba bulgară...
Acum vă provoc să-i depăşim pe bulgari... pe urmă pe italieni, apoi pe polonezi...
Este nevoie şi de cadre didactice care să corecteze şi/sau supervizeze traducerile, având în vedere că limbajul folosit în predare are unele elemente specifice.
(EN)
I will not translate the text above... I don't think there's a reason for that.
Foarte recent am terminat de tradus în româneşte interfaţa de la KA Lite. Aştept corecturi, sugestii şi comentarii...
Acum am început să subtitrez în română materialele video de la Khan Academy (http://khan-report.appspot.com/translations/subtitlestatus) şi m-a deranjat constatarea că iar ne-au luat-o bulgarii înainte: săptămâna trecută, bulgarii au subtitrat 15 materiale video de pe Khan Academy... Din câte ştiu, în momentul de faţă sunt singurul care a subtitrat un material video (subtitrarea ar trebui să devină rapid disponibilă şi pentru KA Lite). Cred că vreau ca fiul meu să înveţe şi limba bulgară...
Acum vă provoc să-i depăşim pe bulgari... pe urmă pe italieni, apoi pe polonezi...
Este nevoie şi de cadre didactice care să corecteze şi/sau supervizeze traducerile, având în vedere că limbajul folosit în predare are unele elemente specifice.
(EN)
I will not translate the text above... I don't think there's a reason for that.
marți, 30 aprilie 2013
Educaţie pentru un viitor mai bun // Education for a better future
(RO)
Simt că trebuie să postez (din nou) despre Khan Academy (https://www.khanacademy.org/) şi ruda sa off-line KA Lite (http://kalite.adhocsync.com/).
Dacă şi dv. consideraţi că educaţia şi cunoaşterea ar trebui să fie disponibile pe scară largă pentru toţi oamenii, probabil că puteţi contribui...
Pentru concetăţenii mei români îndrăznesc să lansez o "chemare la arme" şi o provocare pentru a aduce aceste două proiecte mai aproape de partea importantă a populaţiei noastre nevorbitoare de engleză: haideţi să traducem cât mai mult posibil (şi cât mai repede posibil) din conţinut şi interfeţe.
Vă rog să vizitaţi http://translate.adhocsync.com/ro/kalite/ şi să vedeţi dacă puteţi îmbunătăţi traducerile... Partea cea mai bună: nici măcar nu trebuie să vă înregistraţi pentru a "sugera" traduceri alternative.
Dacă putem aduce KA Lite într-o şcoală primară publică din România şi-l/o facem să funcţioneze din prima zi, am putea fi cu un pas mai aproape de o societate românească mai sănătoasă şi mai bogată.
Cum KA Lite rulează pe toate platformele majore, nu necesită conexiune la Internet (după instalare) şi poate funcţiona pe maşini ieftine şi de mică putere ca (dragul meu) Raspberry Pi, nu ne trebuie mult să ne imaginăm ce impact ar putea avea în şcolile rurale (şi nu numai)... Trebuie doar să ne pese.
(EN)
I feel like I have to post (again) about Khan Academy (https://www.khanacademy.org/) and it's off-line sibling KA Lite (http://kalite.adhocsync.com/).
If you consider that education and knowledge should be widely available to all people, maybe you can contribute...
For my romanian countrymen (and women) I dare to issue a "call to arms" and a challenge to bring those two projects closer to the relevant non-english-speaking part of our population: let's translate as much as we can (and as fast as we can) from the content and interfaces.
Please visit http://translate.adhocsync.com/ro/kalite/ and see if you can come up with better translation(s)... The best part: you don't even have to register to "suggest" alternate translations.
If we can bring KA Lite to a romanian public primary school and make it work from the first day, we might be a step closer to a healthier and wealthier romanian society.
As KA Lite is working on all major platforms, it doesn't require Internet access (after set-up) and it is capable of running on pretty low-powered and cheap machines like (my beloved) Raspberry Pi, it doesn't take much to imagine what impact would have on rural schools (and not only)... We just have to care.
Simt că trebuie să postez (din nou) despre Khan Academy (https://www.khanacademy.org/) şi ruda sa off-line KA Lite (http://kalite.adhocsync.com/).
Dacă şi dv. consideraţi că educaţia şi cunoaşterea ar trebui să fie disponibile pe scară largă pentru toţi oamenii, probabil că puteţi contribui...
Pentru concetăţenii mei români îndrăznesc să lansez o "chemare la arme" şi o provocare pentru a aduce aceste două proiecte mai aproape de partea importantă a populaţiei noastre nevorbitoare de engleză: haideţi să traducem cât mai mult posibil (şi cât mai repede posibil) din conţinut şi interfeţe.
Vă rog să vizitaţi http://translate.adhocsync.com/ro/kalite/ şi să vedeţi dacă puteţi îmbunătăţi traducerile... Partea cea mai bună: nici măcar nu trebuie să vă înregistraţi pentru a "sugera" traduceri alternative.
Dacă putem aduce KA Lite într-o şcoală primară publică din România şi-l/o facem să funcţioneze din prima zi, am putea fi cu un pas mai aproape de o societate românească mai sănătoasă şi mai bogată.
Cum KA Lite rulează pe toate platformele majore, nu necesită conexiune la Internet (după instalare) şi poate funcţiona pe maşini ieftine şi de mică putere ca (dragul meu) Raspberry Pi, nu ne trebuie mult să ne imaginăm ce impact ar putea avea în şcolile rurale (şi nu numai)... Trebuie doar să ne pese.
(EN)
I feel like I have to post (again) about Khan Academy (https://www.khanacademy.org/) and it's off-line sibling KA Lite (http://kalite.adhocsync.com/).
If you consider that education and knowledge should be widely available to all people, maybe you can contribute...
For my romanian countrymen (and women) I dare to issue a "call to arms" and a challenge to bring those two projects closer to the relevant non-english-speaking part of our population: let's translate as much as we can (and as fast as we can) from the content and interfaces.
Please visit http://translate.adhocsync.com/ro/kalite/ and see if you can come up with better translation(s)... The best part: you don't even have to register to "suggest" alternate translations.
If we can bring KA Lite to a romanian public primary school and make it work from the first day, we might be a step closer to a healthier and wealthier romanian society.
As KA Lite is working on all major platforms, it doesn't require Internet access (after set-up) and it is capable of running on pretty low-powered and cheap machines like (my beloved) Raspberry Pi, it doesn't take much to imagine what impact would have on rural schools (and not only)... We just have to care.
marți, 19 februarie 2013
Censorship at it's best
Most often than not, we are resenting censorship, and for many good reasons.
Our minds are very well equiped to fill in the blanks... Or are they?
Let's see the uncensored lyrics in karaoke style:
joi, 31 ianuarie 2013
Raspberry Pi - Media Center - Fun device
Cu ceva vreme in urmă (cam 3 săptămâni) mi-a adus Moş Crăciun (de la firmă) una bucată plăcintă de zmeură... Mare bucurie şi multe planuri s-au nascut atunci în mintea mea.
După 3 săptămâni cam frustrante (de-ale vieţii româneşti când nu eşti prea bogat), iată ce-am aflat nemijlocit:
1) Alimentarea pentru Raspberry Pi trebuie să fie de bună calitate: 5V la minim 800mA fără fluctuaţii - dacă variază intensittea LED-ului verde ("Power"), aveţi nevoie de un alimentator mai "puternic"/bun;
2) Raspbian () este un sistem generic, deci este prea puţin optimizat pentru funcţionalităţi particulare, dar este un bun început pentru cei mai puţin familiarizaţi cu Linux şi/sau cu programarea. Dacă aţi cumpărat un Raspberry Pi doar pentru un Home-Theatre ieftin... poate ar fi trebuit să vă mai gândiţi puţin... Dar dacă mai contează şi conectivitatea la (deja batrânul) "www" şi aveţi ceva idei vis-a-vis de utilizarea calculatoarelor fără Windoze, aţi ales cea mai ieftină şi amuzantă platformă;
3) Chiar dacă l-aţi luat doar pentru filmele sau serialele preferate/dorite (HD sau altfel), tot n-aţi pierdut. Aveţi OpenELEC, distribuţia pentru Raspberry Pi, care nu vă va face (prea tare) de ruşine când veţi vrea să rulaţi un "full-HD" de pe un stick USB-flash sau de pe un HDD extern (bine alimentat, preferabil din sursă externă separată de alimentarea Raspberry Pi)... Eu nu am decât un LED-TV de la LG, cu doar două canale de sunet, deci nu vă pot povesti despre 2.1, 5.1 etc. Tot ce pot spune este că redarea "full-HD" este acceptabilă (cu OpenELEC ultima versiune, cu un alimentator aflat la limita cerinţelor) - am vizionat două filme într-o noapte, cu doar o repornire datorata (probabil) scăderii tensiunii de la ENEL (mi-au pâlpâit becurile şi mi-a îngheţat plăcinta de zmeură).
4) Pentru orice altă utilizare în afară de Media Center sau înlocuitor ieftin pentru PC, va trebui să investiţi de cel puţin 4-5 ori preţul plăcintei în diverse accesorii şi/sau extensii (cu excepţiile notabile ale celor ce-şi pot construi singuri diverse "gizmo"-uri din diverse "rămăşiţe" de la alte lucrări);
5) Nu toate accesoriile destinate plăcintei sunt utile cu adevărat sau îşi merită preţul (la comercianţii locali)... Unele accesorii costă prea mult la unii "distribuitori" din RO, fiind mai ieftin să le luaţi de la vecini (BG) cu TVA si transport... Asta chiar m-a enervat.
Atât pentru moment...
După 3 săptămâni cam frustrante (de-ale vieţii româneşti când nu eşti prea bogat), iată ce-am aflat nemijlocit:
1) Alimentarea pentru Raspberry Pi trebuie să fie de bună calitate: 5V la minim 800mA fără fluctuaţii - dacă variază intensittea LED-ului verde ("Power"), aveţi nevoie de un alimentator mai "puternic"/bun;
2) Raspbian () este un sistem generic, deci este prea puţin optimizat pentru funcţionalităţi particulare, dar este un bun început pentru cei mai puţin familiarizaţi cu Linux şi/sau cu programarea. Dacă aţi cumpărat un Raspberry Pi doar pentru un Home-Theatre ieftin... poate ar fi trebuit să vă mai gândiţi puţin... Dar dacă mai contează şi conectivitatea la (deja batrânul) "www" şi aveţi ceva idei vis-a-vis de utilizarea calculatoarelor fără Windoze, aţi ales cea mai ieftină şi amuzantă platformă;
3) Chiar dacă l-aţi luat doar pentru filmele sau serialele preferate/dorite (HD sau altfel), tot n-aţi pierdut. Aveţi OpenELEC, distribuţia pentru Raspberry Pi, care nu vă va face (prea tare) de ruşine când veţi vrea să rulaţi un "full-HD" de pe un stick USB-flash sau de pe un HDD extern (bine alimentat, preferabil din sursă externă separată de alimentarea Raspberry Pi)... Eu nu am decât un LED-TV de la LG, cu doar două canale de sunet, deci nu vă pot povesti despre 2.1, 5.1 etc. Tot ce pot spune este că redarea "full-HD" este acceptabilă (cu OpenELEC ultima versiune, cu un alimentator aflat la limita cerinţelor) - am vizionat două filme într-o noapte, cu doar o repornire datorata (probabil) scăderii tensiunii de la ENEL (mi-au pâlpâit becurile şi mi-a îngheţat plăcinta de zmeură).
4) Pentru orice altă utilizare în afară de Media Center sau înlocuitor ieftin pentru PC, va trebui să investiţi de cel puţin 4-5 ori preţul plăcintei în diverse accesorii şi/sau extensii (cu excepţiile notabile ale celor ce-şi pot construi singuri diverse "gizmo"-uri din diverse "rămăşiţe" de la alte lucrări);
5) Nu toate accesoriile destinate plăcintei sunt utile cu adevărat sau îşi merită preţul (la comercianţii locali)... Unele accesorii costă prea mult la unii "distribuitori" din RO, fiind mai ieftin să le luaţi de la vecini (BG) cu TVA si transport... Asta chiar m-a enervat.
Atât pentru moment...
Unde se duc impozitele noastre?
M-am straduit ani de zile sa respect legea scrisa si legea nescrisa, presupunand ca majoritatea concetatenilor mei fac si vor face la fel.
Mi-am asumat plata a tot ceea ce consum, am platit statului pentru serviciile stipulate legal, i-am incredintat o buna parte a venitului meu pentru vremea cand nu voi mai putea munci...
Stiu ca multi fac asta. Dar ce se observa din ce in ce mai des este bataia de joc a celor platiti din banii nostri. Ma refer la cei care ar trebui sa administreze banii pe care tot ei i-au cerut.
Angajarile in institutiile publice pe posturi bine platite nu se fac pe criterii de competenta, competenta e cautata la cei care iau cateva sute de lei lunar. Specialistii, cati mai sunt prin preajma institutiilor, sunt niste pompieri chemati numai cand "arde", altfel sunt ignorati, denigrati sau chiar sabotati. Multi sunt umiliti zilnic de sefi incompetenti dar plini de importanta pozitiei lor.
Asa se ajunge la stiri de genul "1605 medici au plecat din RO pt. a profesa in alte tari" (http://www.orange.ro/stiri/politicsocial/astarastoae-1-605-medici-au-plecat-numai-in-2012-din-romania-pentru-a-profesa-in-strainatate-81794) si "Politia a ramas fara baza de date... amprentele se verifica manual" (http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/politia-a-ramas-fara-baza-de-date-amprentele-sunt-verificate-manual.html).
Dupa mazilirea guvernelor Boc pe motiv de obedienta oarba fata de carmaciul mult-hulit, cei care au format urmatoarele guverne nu au facut altceva decat sa caute bube in lucrarile predecesorilor, sa opreasca sau sa saboteze proiecte ale predecesorilor si sa incerce sa infiga in structuri cat mai multi ciraci proprii eliminandu-i pe-ai celorlalti... Intre timp, proiecte care ar fi dat inapoi Romaniei din banii cheltuiti pe diverse dari "ecologice", proiecte care ar fi adus Romaniei accesul la tehnologii noi si performante, proiecte care ar fi dezvoltat infrastructura si ar fi tinut specialisti in tara, proiecte pentru care Romania ar fi platit mult mai putin decat a platit pentru referendum (ba, pentru unele, nici n-ar fi scos bani din buget) sunt oprite, sabotate sau macar intarziate de catre unii a caror educatie academica s-a facut la frecventa redusa, cu masterate indoielnice si doctorate in influenta biogazului asupra simtului tactil la rame.
Parlamentarii au votat legile care le conveneau cu o rapiditate de zeci de ori mai mare decat cea dovedita in tot mandatul lor de pana acum, s-au plimbat din partid in alianta si invers dupa cum le dicta strategia cea mai banoasa sau cea care i-ar fi tinut la adapost de vreun dosarel...
Daca mai vreti ceva de dezgust, iata: "Romanii care ofera informatii Fiscului despre firme sau persoane ar putea fi recompensati" (http://www.b1.ro/stiri/economic/romanii-care-ofera-informatii-fiscului-despre-persoane-sau-firme-ar-putea-fi-recompensa-i-financiar-37581.html). Daca in Suedia vecinii se denunta intre ei, hai sa o facem si noi. Parca-l vad pe Gheorghe Zugravu care si-a facut o mica magazie denuntat de Vasile Tevaru ca si-a facut o casa cu doua etaje si mansarda in locul latrinei pe care a demolat-o. Asta asa, ca Gheorghe nu l-a recomandat pe Vasile la ultima lucrare, cand Vasile era beat muci si a vrut sa treaca tevile in diagonala sufrageriei, ca "iese mai ieftin la teava si nu se mai pierde atata caldura"... Sau ca nea Ion nu-l sufera pe vecinul Matei si-l denunta ca de fapt casa lu' Matei are 6 camere, nu 4... Sa te tii ce controale si supracontroale la firmele care au "suparat" pe careva...
Ce au scapat din vedere romanasii inspirati de suedezi este ca acolo evaziunea fiscala e rusinoasa, nu un motiv de mandrie, ca la noi. Ei au alta atitudine fata de societate, alt respect fata de proprietate.
Eh... acum sa inchei intr-o nota optimista. La dracu', nu pot! Iata ce citesc: "Imobilele mostenite impozitate ca a doua proprietate dupa 6 luni - 1 an" (http://www.money.ro/casele-mostenite-ar-putea-fi-impozitate-ca-un-al-doilea-imobil--dupa-o-perioada-de-6-luni---1-an_1228535.html)
Pai, draga Stat de (dat) drept(ul), dupa ce ai stors cat ai putut din IMM-uri si ai dat scutiri imense unora care erau dragi unuia sau altuia din conducatorii tai, de ce vrei sa ma obligi sa vand ce-am mostenit intr-un interval de timp asa de scurt? Acum iti apropii notarii? Ca astia prospera din taxele notariale asociate cu vanzarile... Si daca nu vreau sa vand, ma mulgi pe mine, platitor de taxe deja exagerate. Ce-ar fi daca nu ti-as mai plati? Daca as munci la negru? Ce, crezi ca banii dati spaga la spital sunt mult mai multi decat aia pentru asigurarea de sanatate? Nu. Dar asigurarea sociala / pensia? Deja ai furat si de la pensionari, iar unii au murit deja pana sa te oblige legea sa le dai banii inapoi. Pai mai bine tin banii in alta valuta, mai putin volatila, intr-o alta tara... ca tu nu-mi dai nimic pentru ce vars eu in conturile tale.
Hai sictir, stat corupt cu oameni mici.
Ma duc sa copiez un doctorat, poate ajung printr-un guvern bananier.
P.S. Nu stiu de ce nu am publicat rabufnirea asta pana acum... poate din cauza unui ridicol simt al ... ridicolului. Pentru ca stiu ca nu voi schimba mare lucru, chiar daca voi schimba ceva. Pentru ca stiu ca Romania va trebui sa ajunga mult mai rau decat este pentru a se mai putea schimba ceva in bine, candva. Pentru ca inca traiesc in Romania si nu stiu cat o voi mai putea face.
Mi-am asumat plata a tot ceea ce consum, am platit statului pentru serviciile stipulate legal, i-am incredintat o buna parte a venitului meu pentru vremea cand nu voi mai putea munci...
Stiu ca multi fac asta. Dar ce se observa din ce in ce mai des este bataia de joc a celor platiti din banii nostri. Ma refer la cei care ar trebui sa administreze banii pe care tot ei i-au cerut.
Angajarile in institutiile publice pe posturi bine platite nu se fac pe criterii de competenta, competenta e cautata la cei care iau cateva sute de lei lunar. Specialistii, cati mai sunt prin preajma institutiilor, sunt niste pompieri chemati numai cand "arde", altfel sunt ignorati, denigrati sau chiar sabotati. Multi sunt umiliti zilnic de sefi incompetenti dar plini de importanta pozitiei lor.
Asa se ajunge la stiri de genul "1605 medici au plecat din RO pt. a profesa in alte tari" (http://www.orange.ro/stiri/politicsocial/astarastoae-1-605-medici-au-plecat-numai-in-2012-din-romania-pentru-a-profesa-in-strainatate-81794) si "Politia a ramas fara baza de date... amprentele se verifica manual" (http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/politia-a-ramas-fara-baza-de-date-amprentele-sunt-verificate-manual.html).
Dupa mazilirea guvernelor Boc pe motiv de obedienta oarba fata de carmaciul mult-hulit, cei care au format urmatoarele guverne nu au facut altceva decat sa caute bube in lucrarile predecesorilor, sa opreasca sau sa saboteze proiecte ale predecesorilor si sa incerce sa infiga in structuri cat mai multi ciraci proprii eliminandu-i pe-ai celorlalti... Intre timp, proiecte care ar fi dat inapoi Romaniei din banii cheltuiti pe diverse dari "ecologice", proiecte care ar fi adus Romaniei accesul la tehnologii noi si performante, proiecte care ar fi dezvoltat infrastructura si ar fi tinut specialisti in tara, proiecte pentru care Romania ar fi platit mult mai putin decat a platit pentru referendum (ba, pentru unele, nici n-ar fi scos bani din buget) sunt oprite, sabotate sau macar intarziate de catre unii a caror educatie academica s-a facut la frecventa redusa, cu masterate indoielnice si doctorate in influenta biogazului asupra simtului tactil la rame.
Parlamentarii au votat legile care le conveneau cu o rapiditate de zeci de ori mai mare decat cea dovedita in tot mandatul lor de pana acum, s-au plimbat din partid in alianta si invers dupa cum le dicta strategia cea mai banoasa sau cea care i-ar fi tinut la adapost de vreun dosarel...
Daca mai vreti ceva de dezgust, iata: "Romanii care ofera informatii Fiscului despre firme sau persoane ar putea fi recompensati" (http://www.b1.ro/stiri/economic/romanii-care-ofera-informatii-fiscului-despre-persoane-sau-firme-ar-putea-fi-recompensa-i-financiar-37581.html). Daca in Suedia vecinii se denunta intre ei, hai sa o facem si noi. Parca-l vad pe Gheorghe Zugravu care si-a facut o mica magazie denuntat de Vasile Tevaru ca si-a facut o casa cu doua etaje si mansarda in locul latrinei pe care a demolat-o. Asta asa, ca Gheorghe nu l-a recomandat pe Vasile la ultima lucrare, cand Vasile era beat muci si a vrut sa treaca tevile in diagonala sufrageriei, ca "iese mai ieftin la teava si nu se mai pierde atata caldura"... Sau ca nea Ion nu-l sufera pe vecinul Matei si-l denunta ca de fapt casa lu' Matei are 6 camere, nu 4... Sa te tii ce controale si supracontroale la firmele care au "suparat" pe careva...
Ce au scapat din vedere romanasii inspirati de suedezi este ca acolo evaziunea fiscala e rusinoasa, nu un motiv de mandrie, ca la noi. Ei au alta atitudine fata de societate, alt respect fata de proprietate.
Eh... acum sa inchei intr-o nota optimista. La dracu', nu pot! Iata ce citesc: "Imobilele mostenite impozitate ca a doua proprietate dupa 6 luni - 1 an" (http://www.money.ro/casele-mostenite-ar-putea-fi-impozitate-ca-un-al-doilea-imobil--dupa-o-perioada-de-6-luni---1-an_1228535.html)
Pai, draga Stat de (dat) drept(ul), dupa ce ai stors cat ai putut din IMM-uri si ai dat scutiri imense unora care erau dragi unuia sau altuia din conducatorii tai, de ce vrei sa ma obligi sa vand ce-am mostenit intr-un interval de timp asa de scurt? Acum iti apropii notarii? Ca astia prospera din taxele notariale asociate cu vanzarile... Si daca nu vreau sa vand, ma mulgi pe mine, platitor de taxe deja exagerate. Ce-ar fi daca nu ti-as mai plati? Daca as munci la negru? Ce, crezi ca banii dati spaga la spital sunt mult mai multi decat aia pentru asigurarea de sanatate? Nu. Dar asigurarea sociala / pensia? Deja ai furat si de la pensionari, iar unii au murit deja pana sa te oblige legea sa le dai banii inapoi. Pai mai bine tin banii in alta valuta, mai putin volatila, intr-o alta tara... ca tu nu-mi dai nimic pentru ce vars eu in conturile tale.
Hai sictir, stat corupt cu oameni mici.
Ma duc sa copiez un doctorat, poate ajung printr-un guvern bananier.
P.S. Nu stiu de ce nu am publicat rabufnirea asta pana acum... poate din cauza unui ridicol simt al ... ridicolului. Pentru ca stiu ca nu voi schimba mare lucru, chiar daca voi schimba ceva. Pentru ca stiu ca Romania va trebui sa ajunga mult mai rau decat este pentru a se mai putea schimba ceva in bine, candva. Pentru ca inca traiesc in Romania si nu stiu cat o voi mai putea face.
luni, 6 august 2012
miercuri, 18 iulie 2012
Lumea de mâine
Având în vedere că toate filmele şi serialele SF din copilăria mea (chiar şi cele din adolescenţa mea) sunt deja depăşite moral şi ştiinţific, nu mă pot opri să nu constat că (din fericire) din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă şi/sau tehnologie îşi exprimă opiniile şi, uneori, angoasele în formă literară. Unul dintre ei este Peter Watts, al cărui site www.rifters.com l-am mai pomenit. Peter Watts este un biolog marin a cărui gândire dovedeşte profunzimi aparte, ale cărui cărţi mi-au umplut destule ore plăcute şi care nu se sfieşte să-şi expună opiniile despre probleme foarte actuale. Citiţi aici (http://www.rifters.com/crawl/?p=3253) ceva cutremurător... Deja ficţiunea a fost depăşită de realitate, pe partea rea a lucrurilor.
Oricum, mi se pare prea puţin probabil ca specia noastră să dispară foarte curând, dar scenarii de genul celor din "Mad Max", "Waterworld" ş.a. par din ce în ce mai plauzibile şi mai apropiate când ne uităm la societăţile moderne suprapopulate cu brute semidocte cu acces la arme şi tehnologie.
Clar, Homo Sapiens Sapiens nu este interesat de supravieţuirea propriei specii... Poate nici nu merită.
Oricum, mi se pare prea puţin probabil ca specia noastră să dispară foarte curând, dar scenarii de genul celor din "Mad Max", "Waterworld" ş.a. par din ce în ce mai plauzibile şi mai apropiate când ne uităm la societăţile moderne suprapopulate cu brute semidocte cu acces la arme şi tehnologie.
Clar, Homo Sapiens Sapiens nu este interesat de supravieţuirea propriei specii... Poate nici nu merită.
Un exemplu de urmat
Cititi pe blog la Mixy ce trebuie să faceţi pentru a mai "nivela" puţin tupeul vânzătorilor ambulanţi de nimicuri la supra-preţ. Asta e chiar tare!
marți, 17 iulie 2012
Plăcintă de zmeură
Nu, nu m-am apucat de gastronomie şi nici nu am mare atracţie spre plăcinte. Dar îmi plac proiectele care implică pinguini, educaţie şi meştereală... Prin urmare, supun atenţiei voastre Raspberry Pi. Cred că va fi următorul "gizmo" pe care mi-l voi cumpăra.
duminică, 15 iulie 2012
Strategie de vânzare
Tocmai m-am întors din piaţa agro-alimentară (Rahova - cea "care este" renovată de prin 2004). E cald (cred că ştiţi şi voi asta deja), sacoşa e voluminoasă şi destul de grea (peste 15Kg la 35 de grade Celsius), pepenele a fost deja aşezat în frigider în vederea sacrificării ulterioare, nevasta mi-a trasat sarcina coacerii vinetelor pe grătarul din curte (bucătăria e pe cale să devină un furnal), iar eu n-am chef nici să respir... Prin urmare scriu (şi să nu vă mire efectele hipoxiei ce urmează să apară).
Nu încetează să mă minuneze docilitatea concetăţenilor mei în faţa nesimţirii celor care (practic) trăiesc pe banii lor. În episodul de azi, vânzătorul de legume/fructe din piaţă, cel cu S.R.L., A.F. sau P.F.A. în coada numelui.
Nevastă-mea a ochit nişte piersici destul de frumuşele ca aspect, la un preţ aflat în media locului. Ne aşezăm cuminţi la coada de 2 persoane, transpirând la unison cu ceilalţi concetăţeni (din care mulţi se pare că n-au mai avut parte de un duş de la ultima ploaie torenţială).
Prima clientă încerca să-şi aranjeze sacoşa încărcată pentru a nu strivi preţioasele fructe în timp ce-şi strunea cu blândeţe copilul nerăbdător să guste fructele... În acelaşi timp, "cucoana" vânzătoare, care arăta ca şi cum s-ar fi pregătit de o ieşire "la şosea", cu o sfântă indignare pomenea sonor o clientă precedentă (şi părţile intime ale acesteia, plus referiri religioase şi socio-patologice la familia ei) pentru incredibila transgresiune a amestecării fructelor storcite de deasupra cu cele "mai bune" de la baza grămezii cu preţ redus. Prima clientă îşi trage repede copilul de mânuţă şi încearcă să evite nevinovatele lui cereri de traducere a mai multor cuvinte proaspăt auzite...
Următoarea clientă e o doamnă ceva mai vârstnică. Cere respectuos să i se cântărească 1/2 Kg de piersici... "...dar mai tari, nu aşa de moi, că am mult de mers până acasă." Răspunsul vine pe un arc reflex demn de insecte prădătoare: "Păi o să-ţi rupi proteza-n ele, mamaie!"
Se spune că a treia oară e cu noroc. Ei bine, eu azi nu mai vreau piersici. De mitocani nu mai vorbesc... Mi-era cald, transpiram ca la saună şi îmi creştea nervozitatea, aşa că mi-am rugat nevasta din ochi să lase naibii distrugătoarele de proteze şi să încheiem cumpărăturile cu pepenele hidratant.
Mi-e încă prea cald ca să mai vreau să descriu şi drumul spre casă, dar vă provoc pe voi să vă imaginaţi un autobuz RATB la 11:45 în miez de duminică din miez de iulie...
Comentaţi, vă rog!
Nu încetează să mă minuneze docilitatea concetăţenilor mei în faţa nesimţirii celor care (practic) trăiesc pe banii lor. În episodul de azi, vânzătorul de legume/fructe din piaţă, cel cu S.R.L., A.F. sau P.F.A. în coada numelui.
Nevastă-mea a ochit nişte piersici destul de frumuşele ca aspect, la un preţ aflat în media locului. Ne aşezăm cuminţi la coada de 2 persoane, transpirând la unison cu ceilalţi concetăţeni (din care mulţi se pare că n-au mai avut parte de un duş de la ultima ploaie torenţială).
Prima clientă încerca să-şi aranjeze sacoşa încărcată pentru a nu strivi preţioasele fructe în timp ce-şi strunea cu blândeţe copilul nerăbdător să guste fructele... În acelaşi timp, "cucoana" vânzătoare, care arăta ca şi cum s-ar fi pregătit de o ieşire "la şosea", cu o sfântă indignare pomenea sonor o clientă precedentă (şi părţile intime ale acesteia, plus referiri religioase şi socio-patologice la familia ei) pentru incredibila transgresiune a amestecării fructelor storcite de deasupra cu cele "mai bune" de la baza grămezii cu preţ redus. Prima clientă îşi trage repede copilul de mânuţă şi încearcă să evite nevinovatele lui cereri de traducere a mai multor cuvinte proaspăt auzite...
Următoarea clientă e o doamnă ceva mai vârstnică. Cere respectuos să i se cântărească 1/2 Kg de piersici... "...dar mai tari, nu aşa de moi, că am mult de mers până acasă." Răspunsul vine pe un arc reflex demn de insecte prădătoare: "Păi o să-ţi rupi proteza-n ele, mamaie!"
Se spune că a treia oară e cu noroc. Ei bine, eu azi nu mai vreau piersici. De mitocani nu mai vorbesc... Mi-era cald, transpiram ca la saună şi îmi creştea nervozitatea, aşa că mi-am rugat nevasta din ochi să lase naibii distrugătoarele de proteze şi să încheiem cumpărăturile cu pepenele hidratant.
Mi-e încă prea cald ca să mai vreau să descriu şi drumul spre casă, dar vă provoc pe voi să vă imaginaţi un autobuz RATB la 11:45 în miez de duminică din miez de iulie...
Comentaţi, vă rog!
vineri, 13 iulie 2012
Imaginaţie şi umor
Într-o seară îmi culeg fiul de pe aleea unde se jucase mima cu ceilalţi copii...
După ce mimează câteva animale şi personaje, nevastă-mea vine cu ideea de a-l pune să mimeze brânza. Rezultatul a fost total neaşteptat: piticul se aşează pe vine cu braţele întinse în faţă şi antebraţele prinse unul de celălalt, vrând să arate ca un cub... Ştiam de povestea cu admiterea la ATF, cu brânza care trebuia să se împută... şi mă aşteptam la ceva similar, dar tot m-a luat prin surprindere când a zbughit-o rectiliniu spre cuşca potăii, în faţa căreia a început să se tot "micşoreze".
Cred că mi-am pierdut mult din intuiţie de când eram copil... Nu mi-am dat seama de ce a mimat aşa, drept care l-am întrebat ce a mimat de fapt. Răspunsul a venit cu un zâmbet ştrengăresc şi superior:
"- Simplu, am mimat o bucată de brânză pe care a furat-o un şoarece ca s-o mănânce la el acasă."
Mi-am dat seama că am fost învins pe terenul imaginaţiei şi umorului. Bine că a fost el cel care mi-a zgâriat ego-ul, pentru că mi l-a şi oblojit - e urmaşul meu.
După ce mimează câteva animale şi personaje, nevastă-mea vine cu ideea de a-l pune să mimeze brânza. Rezultatul a fost total neaşteptat: piticul se aşează pe vine cu braţele întinse în faţă şi antebraţele prinse unul de celălalt, vrând să arate ca un cub... Ştiam de povestea cu admiterea la ATF, cu brânza care trebuia să se împută... şi mă aşteptam la ceva similar, dar tot m-a luat prin surprindere când a zbughit-o rectiliniu spre cuşca potăii, în faţa căreia a început să se tot "micşoreze".
Cred că mi-am pierdut mult din intuiţie de când eram copil... Nu mi-am dat seama de ce a mimat aşa, drept care l-am întrebat ce a mimat de fapt. Răspunsul a venit cu un zâmbet ştrengăresc şi superior:
"- Simplu, am mimat o bucată de brânză pe care a furat-o un şoarece ca s-o mănânce la el acasă."
Mi-am dat seama că am fost învins pe terenul imaginaţiei şi umorului. Bine că a fost el cel care mi-a zgâriat ego-ul, pentru că mi l-a şi oblojit - e urmaşul meu.
joi, 12 iulie 2012
Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore (5)
Iată că a trecut o săptămână de la ultima postare... O săptămână în care mi-am pierdut mama, mi-am revăzut rude de care nu-mi era dor (pe lângă câteva care chiar mi-au lipsit) şi am învăţat din nou că afecţiunea profundă şi sinceră este cel mai adesea şi cea mai discretă.
În cele 7 zile foarte solicitante n-am simţit nevoia vreunei ţigări normale şi nici nu m-a deranjat (prea tare) fumul lor. Am fost foarte mulţumit de susţinerea oferită de aburitoarea mea cu aromă de tutun turcesc şi de cireşe...
Aceasta postare va fi ultima din seria Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore, chiar dacă voi mai scrie despre câte un experiment sau "descoperire" în ale aburelii. De altfel, din raţiuni (deocamdată) emoţionale m-am "afiliat" furnizorului meu lăudat într-o postare anterioară şi voi recomanda sporadic produsele pe care le-am încercat personal.
Închei cu îndemnul "Aburiţi, aburiţi şi iar aburiţi, pentru a lăsa cât mai mult oxigen hematiilor voastre. Creierele voastre vă vor mulţumi (dacă le-au rămas suficienţi neuroni)."
În cele 7 zile foarte solicitante n-am simţit nevoia vreunei ţigări normale şi nici nu m-a deranjat (prea tare) fumul lor. Am fost foarte mulţumit de susţinerea oferită de aburitoarea mea cu aromă de tutun turcesc şi de cireşe...
Aceasta postare va fi ultima din seria Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore, chiar dacă voi mai scrie despre câte un experiment sau "descoperire" în ale aburelii. De altfel, din raţiuni (deocamdată) emoţionale m-am "afiliat" furnizorului meu lăudat într-o postare anterioară şi voi recomanda sporadic produsele pe care le-am încercat personal.
Închei cu îndemnul "Aburiţi, aburiţi şi iar aburiţi, pentru a lăsa cât mai mult oxigen hematiilor voastre. Creierele voastre vă vor mulţumi (dacă le-au rămas suficienţi neuroni)."
joi, 5 iulie 2012
Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore (4)
Buuuuunn... A trecut primul moment critic: cafeaua de dimineaţă. De obicei stingeam cel puţin două uscate... Mi-a fost puţin poftă, dar am tras sănătos din aburitoare şi mi-a trecut. Parcă şi cafeaua avea un gust mai aparte. Până aici, toate bune.
Pe drum n-am apucat să aburesc... prea mare aglomeraţia (azi, totuşi, a fost mai puţin stresant).
Ajuns la birou, îmi iau micul dejun, apoi... clasica pofta de o ţigară. Pufăi fericit că nu trebuie să mai ies din birou, citesc câteva ştiri şi câteva paragrafe din cartea "de drum"... apoi mi se întunecă puţin fericirea: lichidul a găsit o cale subtilă către degetele mele... Şterg, desfac, observ... Curge până la contactele bateriei. Nu e grav, doar că nu mi-am luat lichid de rezervă la mine. Şterg minuţios toate componentele şi decid să ţin ţigara mai mult orizontal sau cu muştiucul (implicit rezervorul) în jos când nu pufăi.
Din nou, senzaţia de fumat şi cantitatea de fum sunt satisfăcătoare. Am încercat o uscată pentru comparaţie: nu merită, deja avea un miros uşor deranjant faţă de cămila cu cireşe, chiar dacă senzaţia de TH pare a fi mai "naturală". Nu cred că mă mai "spurc" curând la aşa ceva.
Poate ar trebui să trec la alt tip de atomizor, cartomizor, clearomizor... Dacă ştiţi voi ceva, daţi pe goarnă, daţi privat, numai să daţi.
Pe drum n-am apucat să aburesc... prea mare aglomeraţia (azi, totuşi, a fost mai puţin stresant).
Ajuns la birou, îmi iau micul dejun, apoi... clasica pofta de o ţigară. Pufăi fericit că nu trebuie să mai ies din birou, citesc câteva ştiri şi câteva paragrafe din cartea "de drum"... apoi mi se întunecă puţin fericirea: lichidul a găsit o cale subtilă către degetele mele... Şterg, desfac, observ... Curge până la contactele bateriei. Nu e grav, doar că nu mi-am luat lichid de rezervă la mine. Şterg minuţios toate componentele şi decid să ţin ţigara mai mult orizontal sau cu muştiucul (implicit rezervorul) în jos când nu pufăi.
Din nou, senzaţia de fumat şi cantitatea de fum sunt satisfăcătoare. Am încercat o uscată pentru comparaţie: nu merită, deja avea un miros uşor deranjant faţă de cămila cu cireşe, chiar dacă senzaţia de TH pare a fi mai "naturală". Nu cred că mă mai "spurc" curând la aşa ceva.
Poate ar trebui să trec la alt tip de atomizor, cartomizor, clearomizor... Dacă ştiţi voi ceva, daţi pe goarnă, daţi privat, numai să daţi.
miercuri, 4 iulie 2012
Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore (3)
Mi-a sosit pachetul cu ţigările eGo-T de la Joyetech. Prompt şi ieftin.
Evident că n-am rezistat tentaţiei de a folosi aburitoarea imediat, aşa că am băgat-o pe USB (am menţionat că e "passthrough"?), i-am montat atomizorul, am umplut rezervorul cu destul de mult lichid (cred că-mi va ajunge cel puţin până mâine seară) şi l-am înfipt în atomizor.
La început mi se părea că trag în gât un abur ca ăla din bucătărie când fierb sarmalele în vin, iarna... mirosea frumos, era călduţ... dar atât. Prin organul gândirii mi-a trecut ideea: dar dacă apăs butonul cu cca. o secundă înainte de a "trage"? Ei, bine, asta se pare că era soluţia. Nu vreau deocamdată să iau în considerare lichidele PG (astea cică ar avea Throat Hit mai mare).
Aroma de cămiloi de la Dekang e ok. Mie personal nu mi se pare că ar semăna foarte mult cu cea originală, dar simţurile mele sunt mai ciudate în ultima vreme. Oricum, e destul de neutră ca s-o pot amesteca cu aroma de cireşe. Am picurat direct în rezervor (peste lichidul pus anterior) 3 picaturi de aroma (cea de la Inawera) şi am agitat un pic... Poate mi se pare mie, dar a crescut puţin TH, iar nasul meu începe să "privească" mai prietenos spre aburitoare.
Nu cred că voi mai da banii pe "clasice"... Deocamdată sunt satisfăcut de senzaţii, mai ales că nu sunt probleme de cantitate a fumului. Poate voi trece şi la lichide cu mai puţină nicotină (acum am 18mg/ml).
Începe o nouă perioadă de experimente... parcă mai ieri mâncam gem de prune cu ardei iute... şi să mai zici că istoria nu se repetă în spirală...
Acum mă întorc la alte munci... mama lor de hard-disk -uri care se încing şi pierd date... Mai vedem mâine cum e cu "poftele".
Evident că n-am rezistat tentaţiei de a folosi aburitoarea imediat, aşa că am băgat-o pe USB (am menţionat că e "passthrough"?), i-am montat atomizorul, am umplut rezervorul cu destul de mult lichid (cred că-mi va ajunge cel puţin până mâine seară) şi l-am înfipt în atomizor.
La început mi se părea că trag în gât un abur ca ăla din bucătărie când fierb sarmalele în vin, iarna... mirosea frumos, era călduţ... dar atât. Prin organul gândirii mi-a trecut ideea: dar dacă apăs butonul cu cca. o secundă înainte de a "trage"? Ei, bine, asta se pare că era soluţia. Nu vreau deocamdată să iau în considerare lichidele PG (astea cică ar avea Throat Hit mai mare).
Aroma de cămiloi de la Dekang e ok. Mie personal nu mi se pare că ar semăna foarte mult cu cea originală, dar simţurile mele sunt mai ciudate în ultima vreme. Oricum, e destul de neutră ca s-o pot amesteca cu aroma de cireşe. Am picurat direct în rezervor (peste lichidul pus anterior) 3 picaturi de aroma (cea de la Inawera) şi am agitat un pic... Poate mi se pare mie, dar a crescut puţin TH, iar nasul meu începe să "privească" mai prietenos spre aburitoare.
Nu cred că voi mai da banii pe "clasice"... Deocamdată sunt satisfăcut de senzaţii, mai ales că nu sunt probleme de cantitate a fumului. Poate voi trece şi la lichide cu mai puţină nicotină (acum am 18mg/ml).
Începe o nouă perioadă de experimente... parcă mai ieri mâncam gem de prune cu ardei iute... şi să mai zici că istoria nu se repetă în spirală...
Acum mă întorc la alte munci... mama lor de hard-disk -uri care se încing şi pierd date... Mai vedem mâine cum e cu "poftele".
Dileme citadine
Azi am plecat spre muncă împreună cu fiul meu. Nu avem (încă) maşină personală şi nici permis de conducere, aşa că folosim transportul în comun...
Dat fiind că a trebuit să modificăm toate procedurile matinale din cauza micului însoţitor, am ajuns în staţie cu un sfert de oră mai târziu decât în mod obişnuit. Parcă e un făcut: in jurul orei 08:00 (+/- 15 minute) cele mai multe mijloace de transport în comun sunt supra-aglomerate. Cel mai rău este când vrei să urci în autobuz cu un puşti, să faci loc şi altora să urce (n-am "evoluat" până la a crede că transportul în comun a fost creat doar pentru mine) şi dai peste o grămăjoară de dejecţii... o eviţi în ultima fracţiune de secundă, smuceşti mâna copilului care era pe o traiectorie de interceptare cu materiile mirositoare, te agăţi de o bară şi... surpriză: sursa dejecţiilor e un căţel frumuşel, foarte speriat, mai... danez de felul lui, dotat cu zgardă şi lesă.
Urmăresc linia lesei, ca să aflu cine ar trebui să îmi suporte tirada civică. În mai puţin de două secunde, masculul umanoid de la celălalt capăt al lesei intră în vorbă cu fiul meu: "Vezi, că ăsta te mănâncă dacă nu eşti cuminte". Fiul meu răspunde cu aplomb: "Nu prea cred, pentru că e prea mic. Dobermanul nostru e de două ori mai mare şi tot nu mă tem de el."
Evident că mi-a fost deturnată intenţia civilizatoare şi mi-am tras progenitura mai la o parte pentru reiterarea instructajului deja clasic: "până la 14 ani nu vorbeşti cu străinii decât dacă e strict necesar"...
Tocmai ne apropiam de o staţie. Două cetăţene dintr-o etnie "conlocuitoare" încep să admonesteze proprietarul câinelui (chiar înainte de a-l detecta) pentru aroma neplăcută a produsului patrupedului... Încep să-mi spun: "Hopa! Ia te uită cât spirit civic... Extraordinar! Poate chiar mai avem şanse la o societate decentă..." Din păcate optimismul meu matinal a fost foarte prost inspirat: au început să curgă îndemnuri la practici de igienă intimă, cu tot cu denumirile argotice ale părţilor anatomice implicate, apoi s-a trecut la îndemnuri de natură copulativ-oedipiană. Climaxul vocal al celor două a avut loc când au detectat mitocanul de la capătul fără zgardă al lesei care a început să-şi croiască drum spre uşă târând bietul animal speriat printre picioarele celorlalţi. Nu mă mai mir că puştii încep să ştie din ce în ce mai multă anatomie la vârste din ce în ce mai fragede... Încununarea torentului verbal al celor două a fost o pereche de şuturi în coastele şi fesele bietului animal speriat deja de aglomeraţie, zgomot, mişcări şi mirosuri.
"Naturelul meu simţitoriu" s-a revoltat la nedreptatea asta. Bine, vreţi să vă răcoriţi nervii agitaţi de olfacţia neplăcută, dar măcar loviţi imbecilul care târăşte câinele în autobuz fără să-i fi dat şansa să-şi execute ritualul matinal pe lângă vreun tufiş sau pom... Daţi o palmă peste ceafa de sub craniul sec care nu poate concepe să adune dejecţia animalului său de care răspunde moral şi legal. Înjuraţi-l pe cretin, nu pe bietul căţel.
Nici nu-mi pot da seama care m-a enervat mai mult, prin urmare rămân ca măgarul lui Buridan, frustrat de imposibilitatea alegerii paratrăznetului indignării mele... Purtătoarele de fuste multicolore, posesoare ale unui impresionant vocabular anatomico-argotic, sau mitocanul semianalfabet mirosind a praf şi transpiraţie veche de cel puţin o zi? Până să aleg, mitocanul a ajuns în siguranţă pe trotuar, în autobuz s-au mai înghesuit nişte ţaţe şi câţiva copii, iar vocalizele celor două au fost atenuate de scăderea cantităţii de oxigen disponibilă în zona lor...
Din toată tărăşenia n-a rămas decât mirosul pătrunzător, care-i făcea fericiţi pe cei care coborau şi-i deprima crunt pe cei care se bucuraseră c-au reuşit să urce. Ceilalţi începeau încet, încet, să se insensibilizeze, evitând totuşi să inspire prea adânc sau prea rapid...
Băi, voi aveţi liber arbitru?
Dat fiind că a trebuit să modificăm toate procedurile matinale din cauza micului însoţitor, am ajuns în staţie cu un sfert de oră mai târziu decât în mod obişnuit. Parcă e un făcut: in jurul orei 08:00 (+/- 15 minute) cele mai multe mijloace de transport în comun sunt supra-aglomerate. Cel mai rău este când vrei să urci în autobuz cu un puşti, să faci loc şi altora să urce (n-am "evoluat" până la a crede că transportul în comun a fost creat doar pentru mine) şi dai peste o grămăjoară de dejecţii... o eviţi în ultima fracţiune de secundă, smuceşti mâna copilului care era pe o traiectorie de interceptare cu materiile mirositoare, te agăţi de o bară şi... surpriză: sursa dejecţiilor e un căţel frumuşel, foarte speriat, mai... danez de felul lui, dotat cu zgardă şi lesă.
Urmăresc linia lesei, ca să aflu cine ar trebui să îmi suporte tirada civică. În mai puţin de două secunde, masculul umanoid de la celălalt capăt al lesei intră în vorbă cu fiul meu: "Vezi, că ăsta te mănâncă dacă nu eşti cuminte". Fiul meu răspunde cu aplomb: "Nu prea cred, pentru că e prea mic. Dobermanul nostru e de două ori mai mare şi tot nu mă tem de el."
Evident că mi-a fost deturnată intenţia civilizatoare şi mi-am tras progenitura mai la o parte pentru reiterarea instructajului deja clasic: "până la 14 ani nu vorbeşti cu străinii decât dacă e strict necesar"...
Tocmai ne apropiam de o staţie. Două cetăţene dintr-o etnie "conlocuitoare" încep să admonesteze proprietarul câinelui (chiar înainte de a-l detecta) pentru aroma neplăcută a produsului patrupedului... Încep să-mi spun: "Hopa! Ia te uită cât spirit civic... Extraordinar! Poate chiar mai avem şanse la o societate decentă..." Din păcate optimismul meu matinal a fost foarte prost inspirat: au început să curgă îndemnuri la practici de igienă intimă, cu tot cu denumirile argotice ale părţilor anatomice implicate, apoi s-a trecut la îndemnuri de natură copulativ-oedipiană. Climaxul vocal al celor două a avut loc când au detectat mitocanul de la capătul fără zgardă al lesei care a început să-şi croiască drum spre uşă târând bietul animal speriat printre picioarele celorlalţi. Nu mă mai mir că puştii încep să ştie din ce în ce mai multă anatomie la vârste din ce în ce mai fragede... Încununarea torentului verbal al celor două a fost o pereche de şuturi în coastele şi fesele bietului animal speriat deja de aglomeraţie, zgomot, mişcări şi mirosuri.
"Naturelul meu simţitoriu" s-a revoltat la nedreptatea asta. Bine, vreţi să vă răcoriţi nervii agitaţi de olfacţia neplăcută, dar măcar loviţi imbecilul care târăşte câinele în autobuz fără să-i fi dat şansa să-şi execute ritualul matinal pe lângă vreun tufiş sau pom... Daţi o palmă peste ceafa de sub craniul sec care nu poate concepe să adune dejecţia animalului său de care răspunde moral şi legal. Înjuraţi-l pe cretin, nu pe bietul căţel.
Nici nu-mi pot da seama care m-a enervat mai mult, prin urmare rămân ca măgarul lui Buridan, frustrat de imposibilitatea alegerii paratrăznetului indignării mele... Purtătoarele de fuste multicolore, posesoare ale unui impresionant vocabular anatomico-argotic, sau mitocanul semianalfabet mirosind a praf şi transpiraţie veche de cel puţin o zi? Până să aleg, mitocanul a ajuns în siguranţă pe trotuar, în autobuz s-au mai înghesuit nişte ţaţe şi câţiva copii, iar vocalizele celor două au fost atenuate de scăderea cantităţii de oxigen disponibilă în zona lor...
Din toată tărăşenia n-a rămas decât mirosul pătrunzător, care-i făcea fericiţi pe cei care coborau şi-i deprima crunt pe cei care se bucuraseră c-au reuşit să urce. Ceilalţi începeau încet, încet, să se insensibilizeze, evitând totuşi să inspire prea adânc sau prea rapid...
Băi, voi aveţi liber arbitru?
luni, 2 iulie 2012
Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore (2)
Ziceam că împărtăşesc din experienţa cu "aburitul" (cuvântul încetăţenit este "vapat"). Deocamdată nu pot spune decât că cei de la www.ivape.ro chiar vor sa adune clienţi şi să-i şi păstreze.
M-a sunat să confirme comanda, dar a şi comentat-o... Aşa de atent a fost omul la detalii, că a observat că muştiucul de picurare (luat de mine ca să mă dau rotund) n-are ce căuta în comandă, pentru că precizasem că sunt "aburitor începător" şi că achiziţionez prima aburitoare electronică la care muştiucul cu pricina nu se poate folosi.
Deşi a părut puţin jenat că nu avea pe stoc lichidul comandat de mine, n-a ezitat să îl comande la furnizor în timp ce a modificat comanda pentru un alt lichid ales de mine.
După toată chestia cu lichidul, s-a uitat şi la arome. A vrut să se asigure că ştiu ce să fac cu ele şi a reuşit să fie atât didactic cât şi diplomat.
În final comanda a ieşit cu câţiva lei mai puţin, dar era evident că obiectivul era să fiu mulţumit, nu ciupit.
Clar, dacă lucrurile vor merge tot aşa iar marfa este de calitatea preconizată, www.ivape.ro va deveni furnizorul meu pentru "abureli".
Oameni şi firme de genul ăsta îmi dau speranţe de mai bine... Hai "abureală"!
M-a sunat să confirme comanda, dar a şi comentat-o... Aşa de atent a fost omul la detalii, că a observat că muştiucul de picurare (luat de mine ca să mă dau rotund) n-are ce căuta în comandă, pentru că precizasem că sunt "aburitor începător" şi că achiziţionez prima aburitoare electronică la care muştiucul cu pricina nu se poate folosi.
Deşi a părut puţin jenat că nu avea pe stoc lichidul comandat de mine, n-a ezitat să îl comande la furnizor în timp ce a modificat comanda pentru un alt lichid ales de mine.
După toată chestia cu lichidul, s-a uitat şi la arome. A vrut să se asigure că ştiu ce să fac cu ele şi a reuşit să fie atât didactic cât şi diplomat.
În final comanda a ieşit cu câţiva lei mai puţin, dar era evident că obiectivul era să fiu mulţumit, nu ciupit.
Clar, dacă lucrurile vor merge tot aşa iar marfa este de calitatea preconizată, www.ivape.ro va deveni furnizorul meu pentru "abureli".
Oameni şi firme de genul ăsta îmi dau speranţe de mai bine... Hai "abureală"!
duminică, 1 iulie 2012
Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore
De mult mă încearcă gândul de a mă lăsa de fumat, mai ales de când am (re)început să mai fug câte o zi la munte şi să mai alerg cu bicicleta... Totuşi, obiceiurile de dimineaţă (o "uscată" rapidă până fierbe cafeaua, una la prima jumătate de cană înainte de duş şi una la cealaltă jumătate de cană după duş), obiceiurile de la locul de muncă (procrastinarea frecventă sub pretextul dependenţei, cu corolarul nostalgic al fumatului la W.C.) şi toate celelalte mici plăceri ale vieţii care incumbă folosirea ierbii dracului, m-au împiedicat până acum să fac ceva cu adevărat în direcţia mai sus menţionată.
Din fericire, în zilele noastre avem la dispoziţie o paletă mult mai largă de vicii şi de opţiuni în consumarea acestora decât (să spunem) părinţii noştri... Pe scurt, vreau să trec de la fumat la aburit. Poate de data asta îmi şi iese (abureala).
Am început cu documentarea, prietenul goagăl trimiţându-mă pe coclaurii dubioşi ai unor "netizen"-i atât de discreţi că nici nu aveau ceva scris în pagina de contact, iar prezentarea mărfii avea ceva din discursul politicienilor noştri în plină campanie electorală combinat cu tehnici de intimidare preluate din campaniile anti-fumat şi cu tehnici grosolane de sugestie... Apoi mi-am amintit de minunatul loc numit Softpedia (dacă nu ştiţi de www.softpedia.com ieşiţi de sub piatră acum şi luaţi la cunoştinţă) unde poţi găsi şi informaţii, nu numai programe, mai ales dacă te şi înscrii în forum...
Nu intru în detalii cu alegerea discuţiei din mulţimea de rezultate ale căutării după "tigari electronice", asta o face fiecare în felul lui. Cert este că am găsit câţiva "aburitori" (nimic peiorativ de data asta) foarte bine documentaţi, cu argumente logice şi de bun-simţ, neimplicaţi comercial în "abureală" (exceptând statutul de clienţi). Vedeţi aici http://forum.softpedia.com/index.php?s=c90aeb3e979dc656a6adf983f4bc60f8&showtopic=749747 ce am citit şi eu.
M-am hotărât să comand de la www.ivape.ro un kit "Joyetech eGo-T 1000 mAh passthrough", 30ml lichid cu aromă de tutun şi concentraţia nicotinei de 16mg/ml, 10ml aromă de cireşe şi 10ml aromă de mentă, împreună cu două sticluţe pentru amestecare şi un muştiuc de picurare ca să mă dau rotund. Toată distracţia costă sub 300 RON, inclusiv expediţia din Ploieşti în Bucureşti cu plata ramburs.
Promit să împărtăşesc lumii experienţa personală legată de acest viciu... Mai comentaţi şi voi.
P.S. Postarea asta NU e reclamă. Tocmai am trecut prin AFI Palace Cotroceni unde, în faţa hipermarketului Real, un băieţaş mai "informal" înconjurat de un cordon de dulapuri de sticlă nu ştia de cine sunt produse ţigările electronice pe care le vindea... nu mai vorbesc de garanţie sau, Doamne păzeşte, de plata cu card bancar... Dar puteai să le încerci gratis... cu tot cu germenii lăsaţi cadou de alţi curioşi...
Din fericire, în zilele noastre avem la dispoziţie o paletă mult mai largă de vicii şi de opţiuni în consumarea acestora decât (să spunem) părinţii noştri... Pe scurt, vreau să trec de la fumat la aburit. Poate de data asta îmi şi iese (abureala).
Am început cu documentarea, prietenul goagăl trimiţându-mă pe coclaurii dubioşi ai unor "netizen"-i atât de discreţi că nici nu aveau ceva scris în pagina de contact, iar prezentarea mărfii avea ceva din discursul politicienilor noştri în plină campanie electorală combinat cu tehnici de intimidare preluate din campaniile anti-fumat şi cu tehnici grosolane de sugestie... Apoi mi-am amintit de minunatul loc numit Softpedia (dacă nu ştiţi de www.softpedia.com ieşiţi de sub piatră acum şi luaţi la cunoştinţă) unde poţi găsi şi informaţii, nu numai programe, mai ales dacă te şi înscrii în forum...
Nu intru în detalii cu alegerea discuţiei din mulţimea de rezultate ale căutării după "tigari electronice", asta o face fiecare în felul lui. Cert este că am găsit câţiva "aburitori" (nimic peiorativ de data asta) foarte bine documentaţi, cu argumente logice şi de bun-simţ, neimplicaţi comercial în "abureală" (exceptând statutul de clienţi). Vedeţi aici http://forum.softpedia.com/index.php?s=c90aeb3e979dc656a6adf983f4bc60f8&showtopic=749747 ce am citit şi eu.
M-am hotărât să comand de la www.ivape.ro un kit "Joyetech eGo-T 1000 mAh passthrough", 30ml lichid cu aromă de tutun şi concentraţia nicotinei de 16mg/ml, 10ml aromă de cireşe şi 10ml aromă de mentă, împreună cu două sticluţe pentru amestecare şi un muştiuc de picurare ca să mă dau rotund. Toată distracţia costă sub 300 RON, inclusiv expediţia din Ploieşti în Bucureşti cu plata ramburs.
Promit să împărtăşesc lumii experienţa personală legată de acest viciu... Mai comentaţi şi voi.
P.S. Postarea asta NU e reclamă. Tocmai am trecut prin AFI Palace Cotroceni unde, în faţa hipermarketului Real, un băieţaş mai "informal" înconjurat de un cordon de dulapuri de sticlă nu ştia de cine sunt produse ţigările electronice pe care le vindea... nu mai vorbesc de garanţie sau, Doamne păzeşte, de plata cu card bancar... Dar puteai să le încerci gratis... cu tot cu germenii lăsaţi cadou de alţi curioşi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)